fbpx

Vicii de refracţie

Viciile de refracţie apar atunci când ochiul nu este capabil să focalizeze imaginea pe retină. Ele nu se pot trata, însă pot fi corectate cu ochelari sau cu lentile de contact. Mai există o modalitate de corectare a viciilor de refracţie şi anume chirurgia refractivă. Operaţia este făcută cu laser şi reduce dioptriile, astfel se scapă de dependenţa de ochelari sau lentile de contact. În general viciile de refracţie sunt transmise genetic, însă există şi situaţii în care această patologie apare şi la copiii al căror istoric familial este negativ. Viciile de refracţie sunt: miopia, hipermetropia şi astigmatismul.

Miopia

Studiile efectuate arată că aproximativ o treime din populaţie suferă de miopie. Miopia reprezintă incapacitatea persoanei de a vedea bine la distanţă. Vederea miopilor la aproape este foarte buna, fiind capabili să vadă şi cele mai mici detalii. Miopia apare atunci când globul ocular este puţin mai alungit decât ar trebui să fie sau corneea este prea curbată. Astfel, ochiul miop are o formă uşor ovală şi nu rotundă, aşa cum este normal; deci lumina nu este proiectată direct pe retină, ci înaintea acesteia.

Miopia poate fi împărţită în două clase:

  • Benignă, fiind denumită şi miopia şcolarului, care e descoperită în jurul vârstei de 6-7 ani, atunci când copilul începe să meargă la şcoală. Are o progresie lentă, până la vârsta de 25 de ani, când se stabilizează. În acest caz valoarea dioptriilor nu depăşeşte -6,00 sau -7,00. Pacienţii nu văd bine la distanţă şi primul impuls este să apropie obiectele de ochi sau să strângă din pleoape pentru o vedere mai eficace la distanţă.
  • Malignă, care este progresivă, apare de la naştere şi evoluează ajungând la dioptii de

-20,00 sau -40,00. La această formă de miopie apar leziuni intraoculare.

Simptome:

  • Vedere neclară la distanţă;
  • Nevoia de a privi cu ochii întredeschişi la distanţă;
  • Tendinţa de a apropia lucrurile de ochi;
  • Durere de cap şi senzaţie de ochi obosiţi;
  • Dificultăţi la şofat, mai ales pe timp de noapte;
  • Frecarea frecventă a ochilor;
  • Clipit excesiv.

Hipermetropia

Hipermetropia afectează aproximativ un sfert din populaţie. Persoanele care suferă de acest viciu de refracţie, au o vedere foarte bună la distanţă, însă lucrurile de aproape nu le văd bine. Oboseala oculară, durerile de cap, vederea în ceaţă după câteva ore de muncă de aproape ( scris, citi, munca la calculator) sau după programul de muncă apar în funcţie de gradul hipermetropiei. Vederea de aproape nu este satisfăcătoare deoarece imaginea se formează în spatele retinei şi face ca imaginea să devină înceţoşată. Diametrul antero-posterior al globului ocular este mai mic decât e normal. Lungimea normală a ochiului uman este de 23-24 mm, însă ochiul hipermetrop are un diametru mai mic de 23 mm.

Există trei grade de hipermetropie:

  • Slab – până la 3 dioptrii;
  • Mediu – de la 3 la 6 dioptrii;
  • Mare – peste 6 dioptrii.

Cauze

Toţi oamenii se nasc cu hipermetropie. Cu creşterea organismului, creşte şi ochiul, până la vârsta de 5 ani când ochiul are dimensiuni normale. Dacă dezvoltarea ochiului se opreşte mai repede şi ochiul nu creşte până la dimensiunile normale, persoana devine afectată de hipermetropie. Această hipermetropie se numeşte axială ( axă= lungime). Există şi situaţia în care dimensiunea ochiului este normală, iar corneea şi cristalinul să refracte slab lumina care nimereşte în ochi. Focarul se va afla după retină şi omul va avea hipermetropie. Acest tip se numeşte hipermetropie de refracţie.

Simptome

În cazul hipermetropiei este afectată vederea de aproape, dar şi la distanţă. La persoanele tinere (până în 40 de ani) hipermetropia este corectată cu ajutorul muşchilor de acomodare, însă cu timpul aceştia nu mai au forţa necesară şi trebuie purtaţi ochelari de vedere sau lentile de contact.

Pentru a corecta refracţia luminii la ochiul sau ochii hipermetropici, este utilizată o lentilă cu + care ajută corneea şi cristalinul să focalizeze razele pe retină. Aceste persoane au nevoie de două perechi de ochelari: una pentru aproape, iar alta pentru distanţă, sau o pereche de lentile progresive. Chiar şi cu folosirea ochelarilor vor fi persoane care vor simţii ochii obosiţi, dureri de cap, ameţeli. La hipermetropie, adesea se dereglează vederea stereoscopică, apare strabismul convergent şi se diminuează acuitatea vizuală.

Odata cu înaintarea în vârstă, capacitatea de acomodare a ochiului slăbeşte, vederea se înrăutăţeşte constant la lucrul de aproape. Acest lucru se întâmplă datorită îmbătrânirii cristalinului, în care se pierd din proprietăţile elastice, dar se slăbesc şi muşchii ciliari. O asemenea stare se numeşte presbiopie.

Persoanele care nu au anomalii de refracţie , presbiopia începe la vârsta de 40-45 ani. Lecturarea la o distanţă normală face ca literele să se contopească şi pentru o citire clară, textul trebuie îndepărtat de ochi. Cu cât este mai grav gradul de hipermetropie, cu atât mai devreme se manifestă simptomele.

Tratament

Corecţia hipermetropiei se face în funcţie de vârstă, valoarea hipermetropiei şi de tulburările obiective sau subiective.

În cazul în care pacientul are până în 20 de ani, tratamentul constă în prescrierea de către medicul oftalmolog a unei perechi de ochelari sau de lentile de contact.

Pacienţii cu vârsta cuprinsă între 20-40 ani şi au dioptrii până în 5, pot să poarte ochelari sau să adopte chirurgia refractivă. Pentru pacienţii cu dioptrii mai mari de 5, tratamentul poate consta în implantarea unei lentile artificiale.

Pentru pacienţii cu vârsta peste 50 de ani, cu dioptrie mare, tratamentul este personalizat şi constă în impantul unui cristalin multifocal sau lentile de contact multifocale.

Astigmatismul

Astigmatismul apare atunci când corneea, care are rolul de focalizare a luminii, prezintă curburi anormale ce are o formă mai mult ovală decât rotundă. Aceasta este cauza pentru care  lumina este răspândită  în mai multe puncte şi transmite informaţii eronate către creier. Astfel, vederea este înceţoşată, distorsionată sau dublă. Astigmatismul afectează vederea şi la aproape şi la distanţă şi poate apărea în combinaţie cu miopie sau hipermetropie.

Simptome

Cele mai importante simptome ale astigmatismului sunt:

  • Vedere neclară şi distorsionată la orice distanţă;
  • Dureri de cap;
  • Senzaţie de oboseală;
  • Privitul are loc cu ochii întredeschişi;
  • Disconfort şi iritare oculară;
  • Este afectată vederea nocturnă;
  • Dificultăţi în lecturarea cifrelor şi literelor ce se aseamănă între ele: E, B, P, F, 8, 5, 6

 

Cauze

Astigmatismul poate fi ereditar, caz în care afecţiunea este prezentă încă de la naştere sau este dobândită, ca urmare a unei presiuni mari a pleoapei pe cornee, a posturii inadecvate.

Unii copii se nasc cu astigmatism, fiind un astigmatism congenital, însă în majoritatea cazurilor afecţiunea apare de-a lungul vieţii, stabilizându-se în jurul vârstei de 25-30 ani.

Printre factorii cu potenţial dăunător amintim:

  • Vindecări prin cicatrici ale abraziunilor sau perforaţiilor corneene;
  • Contuzii sau traumatisme oculare;
  • Infecţii oculare;
  • Modificări de formă a corneei secundare datorită unor intervenţii chirurgicale oftalmologice.

Tratament

În funcţie de tipul de astigmatism avut, acesta poate fi tratat astfel:

Astigmatismul neregulat, care este determinat de leziuni cicatriciale corneene sau cristaliniene. Nu poate fi corectat prin lentile externe, ci doar cu ajutorul unor lentile de contact rigide şi impermeabile, care nu sunt tocmai confortabile pentru pacient.

Astigmatismul regulat poate fi corectat cu ajutorul ochelarilor.

Tratamentul acestei afecţiuni include şi  metode chirurgicale pentru corectare. Această metodă constă într-o intervenţie laser pentru remodelarea corneei, astfel încât lumina să fie focalizată mult mai bine.

Click Here to Leave a Comment Below

Leave a Comment: