fbpx

Uveita

Uveita reprezintă inflamarea uveei, membrana intermediară vascularizată, fiind formată din iris, coprul ciliar şi coroida. Această zonă este cea mai vascularizată din tot organismul. Conţine vase care alimentează ochiul. Inflamarea acestei secţiuni afectează toate ţesuturile ochiului şi conduce la situaţii care ameninţă capacitatea vizuală. Această afecţiune poate fi de origine bacteriană, virală, parazitară, micozică sau autoimună. Poate să însoţească boli reumatologice sau meningita.

Uveita apare în topul afecţiunilor oftalmologice ce pot duce la orbire şi deobicei afectează adulţii cu vârstă cuprinsă între 20-50 ani.

Există 3 tipuri de uveită:

  • Uveita anterioară este cea mai comună formă, reprezentând intre 40% şi 70% din cazuri. În acest caz, inflamaţia cuprinde atât irisul, cât şi corpul ciliar, purtând denumirea de iridociclită.
  • Uveita intermediara afectează zona din jurul corpului ciliar şi marginea retinei.
  • Uveita posterioară este caracterizată prin inflamarea porţiunii din spatele ochiului, coroida. Există şi cazuri în care este afectată şi retina. Această formă de uveită debutează uşor şi poate progresa pe o perioadă mai lungă de timp fiind şi greu de tratat. Uveita posterioară este asociată cu pierderea progresivă a vederii.

Cauzele uveitei

Cauzele uveitei anterioare pot fi:

  • microbiene: streptococ, stafilococ, bacil tuberculos;
  • virotice: herpes, zona zoster;
  • bacteriene atipice;
  • parazitare;
  • micotice: candida.

Simptome

Simptomele uveitei anterioare:

  • Durerea oculară ce se accentuează la lumină sau la citit; în formele cronice ale acestei afecţiuni durerea poate lipsi;
  • Fotofobia;
  • Lăcrimarea;
  • Diminuarea vederii;
  • Ochi roşi, vedere neclară.

 

 

Tratament

Uveita este o afecţiune oftalmologică tratabilă. Există şi cazuri, foarte rare, în care starea ochiului nu se poate recupera. Tratamentul pentru această afecţiune nu este dificil, însă trebuie respectat cu rigurozitate. Este bine să se facă un control oftalmologic anual sau la apariţia unor simptome neobişnuite deoarece diagnosticarea târzie a uleitelor face ca afecţiunea să progreseze şi poate avea efecte colaterale permanente, cum ar fi deformările de vedere, apariţia cataractei, apariţia glaucomului sever.

Medicul oftalmolog poate prescrie picături oculare pentru a reduce inflamaţia şi durerea. Totuşi, picăturile nu pătrund în partea din spate a ochiului, deci acest tratament nu este eficient în cazul uveitei posterioare.

Înjecţiile perioculare cu steroizi reprezintă o altă metodă de tratament. Nu e o formă confortabilă, însă poate fi eficientă în cazul uveitei acute. Efectul acestui tratament nu e de durată (3-4 săptămâni).

Un alt tratament este administrarea sistemică sau orală de steroizi, a altor medicamente imuno- stimulatoare sau anti-metabolice. Medicamentele pătrund în cantitate mică în ochi, aşa ca doza sistemică recomandată pentru tratarea uveitei este în mod frecvent asociată cu efecte secundare în restul organismului.

Click Here to Leave a Comment Below

Leave a Comment: