Ambliopia

Ambliopia mai este cunoscută şi sub numele de ,,ochi leneş” şi e caracterizată prin slăbirea simţitoare a vederii. E o afecţiune specifică copiilor, care poate apărea încă de la naştere sau până la vârsta de 7 ani. Copilul ce are ambliopie nu realizează faptul că nu vede bine cu un ochi. Creierul ignoră imaginile trimise de ochiul cu probleme şi percepe doar imaginile transmise de ochiul sănătos. Deci, copilul va vedea bine în momentul în care va avea ambii ochi deschişi. Cu cât este mai devreme depistată această afecţiune, cu atât şansele de tratare sunt mai mari. Ambliopia poate să apară la un ochi sau la ambii.

Cauze

Dintre cele mai importante cauze ale ambliopiei amintim:

• Diferenţe refractive între cei doi ochi – ochiul cu defect mai mare de refracţie, devine ambliop (ambliopie anizometropică);
• Strabismul – când ochii nu sunt aliniaţi se va selecta imaginea ochiului sănătos pentru a vedea în jur, iar imaginea ochiului deviat va fi suprimată. Ambliopia strabică e mai profundă;
• Anizometropia – apare atunci când există o diferenţă mare de dioptrii între cei doi ochi. Dacă nu i se prescriu copilului ochelari de vedere şi nu sunt purtaţi, există şansa să se dezvolte ambliopia;
• Ocluzia – orice boală care blochează formarea imaginilor pe retină poate duce la ambliopie (ex. Cataractă congenitală, opacităţi corneene etc.);
• Nistagmusul – copiii care nu au ochii drepţi sau au un ,,ochi jucăuş” şi nu pot focaliza corect când privesc obiectele pot dezvolta ambliopia;
• Dacă dintr-un istoric familial reiese că un membru al familiei a suferit de această afecţiune, există posibilitatea ca acel copil să dezvolte la rândul său ambliopie.

Simptome

De cele mai multe ori nu apar simptome vizibile pentru a depista ambliopia. Copilul nu se va plânge dacă va vedea înceţoşat cu un ochi, atâta timp cât la celălalt nu are probleme. Există şi cazuri în care ambliopia e vizibilă datorită unei anomalii anormale ( strabism, ptoza palpebrală sau cataractă densă).

Pentru a depista ambliopia, controlul oftalmologic făcut de un medic specialist este necesar. Diagnosticul se pune în urma unui control oftalmologic complet, atunci când există diferenţe de acuitate vizuală între cei doi ochi. Pentru copiii de până la 3 ani, se foloseşte screening-ul vizual care e o metodă de identificare a acestei afecţiuni. Acest aparat arată cu o precizie de 70%  dacă un copil are ambliopie sau nu. Depistarea precoce a acestei afecţiuni, reduce cheltuielile cu tratamentul şi timpul de refacere a ochiului.

Tratament

Ambliopia funcţională poate şi tratată cu uşurinţă dacă este depistată până la vârsta de 7 ani, înainte ca să se formeze echilibrul vizual între cei doi ochi. Tratamentul este foarte eficient atunci când este început devreme, la începutul apariţiei ambliopiei, rezultatele cele mai eficiente fiind în cazul copiilor ce au beneficiat de tratament până la vârsta de 10 ani. Tratamentul ambliopiei constă, în primul rând, în corectarea ametropiei existente. Cea mai utilizată tehnică constă în acoperirea ochiului neatins timp de câteva ore, la recomandarea medicului oftalmolog, cu scopul de a stimula acuitatea vizuală a ochiului ambliop. Această acoperire a ochiului se face cu ajutorul ocluzoarelor şi trebuie indicată neapărat de medicul specialist deoarece ochiul normal poate deveni ambliop, pe măsură ce celălalt ochi se însănătoşeşte. În cazul strabismului, este necesară o intervenţie chirurgicală, uşoară, asupra muşchilor pentru a repune ochiul deviat pe axa bună.

Metode de tratament:

• Pentru ambliopia anizometropică exită două metode de tratament, şi anume:
• Utilizarea ocluzoarelor pentru a acoperi ochiul sănătos, astfel se forţează ochiul afectat. Durata tratamentului poate fi de la câteva săptămâni la câteva luni, fiind dependentă exclusiv de rezultate;
• Utilizarea picăturilor de atropină pentru ochiul sănătos care determină vederea înceţoşată la nivelul acestuia şi astfel se stimulează activitatea ochiului ambliopic. Picăturile pot avea şi efecte secundare precum: fotosensibilitate ( sensibilitate la lumină), înroşirea tegumentelor, paralizia muşchiului ciliar ce poate să afecteze vederea copilului la distanţă, de exemplu.
• Atunci când ambliopia este asociată cu strabismul, singurul tratament este intervenţia chirurgicală, care permite corectarea defectului muşchiului de la nivelul ochiului şi astfel se corectează ambliopia. Tot prin această metodă se corectează şi pleoapele căzute.
• Atunci când ambliopia este o cauză a miopiei, hipermetropiei sau astigmatismului, tratamentul constă în prescrierea unei perechi de ochelari sau a unor lentile de contact speciale.
• În cazul în care pacientul nu doreşte să apeleze la intervenţia chirurgicală, i se poate recomanda terapia vizuală formată din mai multe seturi de exerciţii pentru îmbunătăţirea acuităţii vizuale. Aceste exerciţii sunt utile doar în cazul ambliopiei cauzată de strabism, astigmatism.

Pentru persoanele adulte care sunt diagnosticate cu ambliopie, tratamentele clasice nu dau un rezultat satisfăcător, însă în ultimul timp se vehiculează că ar exista aşa numitele tratamente alternative, cum ar fi:

• stimularea magnetică transcraneană;
• jocuri pe calculator, special create pentru stiumlarea ochiului cu ambliopie;
• îmbunătăţirea sensibilităţii la contrast şi a viziunii spaţiale.